GrigoreVieru, poetul care nu a visatsăajungăîn Cosmos, ci doarsătreacăPrutul



ROȘCA ANA, prof. înv. primargradul I, ȘcoalaGimnazialăNr. 10 Botoșani

Un chip blând, o mintestrălucită, un om bun şiiubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era GrigoreVieru, poetulromânnăscutdincolo de Prut. Aşa l-au perceput nu doarapropiaţii, ci şiaceia care şi-au intersectatdrumul cu al său. ''Existătreiprilejuri de a tecunoaştepe tine însuţi: munca, iubireaşicumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacăuiţi de ea, poatesăplece de acasă''. Suntdouădintrecredinţelepoetului de la a căruiplecareînveşnicie se împlinescnouăani la 18 ianuarie 2018.
             De nouăanisuntem  maisăraci…

MoartealuiGrigoreVieru, unuldintreaceia care au iubitRomânia Mare (șicăruia nu i-a păsat de pericolul la care se expunea, spunândcă „ nu am moarte, cu tine, nimic ”), cel care a sperat ca Țarasărevină la vechileeihotare, câttimp a trăit, a lăsat un golimens nu numaiînsufletelenoastre, ci șiînliteraturaromână.
După prima vizităînRomânia, înanul 1973, datoratăteleormăneanuluiZahariaStancu (peatuncipreședinteleUniuniiScriitorilor), GrigoreVieru, întors la Chișinău, a făcuturmătoareamărturisire : ”Dacăvisulunora a fostsăajungăîn Cosmos, euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul.”
             Replica, devenităcelebră, venea din inimaunuiromânadevărat, care se adresa cu atâtacăldurăfraților de peambelemaluri ale râului care șiacum ne desparte.Nouă, aflațiîn PATRIA MAMĂ, ne spunea: „Mi-e dor de voișivăsărut.”
Implicarealuiîn prima linie a Mișcării de Eliberare a Basarabiei, poeziile sale (multedevenitecântece) joacă un rol important îndeșteptareaconștiințeinaționale a românilor din Basarabia.
             Este unuldintrefondatoriiFrontului Popular din Moldova șiluptăpentruîmplinireaunui alt vis: votarealimbiiromâne ca limbăoficialășitrecerea la grafialatină.
Victoria aceastaîiaduce mare fericire, darîiatrageși (mai) mulțidușmani, urmândani de prigoană….
Prietenia cu Adrian Păunescu (șiședereaîn casa acestuia) face posibilemultelucruri, inclusivacela de a fi „acasă ”peambelemaluri ale Prutului.
Reușise ! A transpusînversuriceeacetrăia: „Acum am șieupelumeparte,/ Pot îmbrățișamăiastra-ți carte,/ Știucăfrate-mi eștiși-mi eștipărinte,/ Acumnimeni nu măpoateminte.”
AdresareacătreEminescu, „neamul” luișifloarealuialbastră , ”Bine aivenitîn casa noastră”, a fost ca o descătușare :un alt pas fusesefăcut.
             Au urmatșialții, plini de emoții, luptășipericolepentrurevenireaBasarabiei „acasă ”, pentrucăîn el „a lăcrimat o țarăși s-a ascuns un neam ”. Pași care-l aduceaumaiaproape de final…
Inima „poetuluidivin ”, cum îlnumește Adrian Păunescu, a cedatpe 18 ianuarie, iar „celprigonit de viață, de viațalui se lasă ”.Atunci, „ spreEminescu a șipornitVieru”.
PierderealuiGrigoreVieruesteredatăînacesteversuri sublime de bunulsăuprieten care, cu nemărginităomenie, îlprimiseîn casa lui: „Se-ntunecăpământulșilăcrimeazăcerul, / Se-ndoliazăfrațiișimameiîi e rău, /Treclumânăriaprinsespre Rai la Chișinău,/ Bat clopotele-n Țară la moartealui VIERU.”
PoezialuiGrigoreVieru, la fel ca pieselemuzicalescrisepeversurilelui, rămân nu doarînpatrimoniulliteraturiisau al muzicii din Republica Moldova, ci şiînmemoriatuturorromânilor, pentrucăVieru a fostpoetulromân de dincolo de Prut pentru care trecereapestePodul de flori a fostceamai mare bucurie. 
"Era un mare poet şi un extraordinarprieten. Cred cărareori am văzutînviaţamea un om care să-şiiubeascăţara cum o iubea el. GrigoretrecedefinitivsăascultecânteculPrutului la el în sat. Ştiucă-l vaauzimereuşi-şivauniglasul cu el şiacolo, sub pământ. Ce îndurerată se vedeaziBasarabia, privită din satullui natal, Pererîta! SuntconvinscăPodul de flori, pe care l-a iubitatât de mult, aziîncepesă se schimbeîn Pod de aramă, cu deschiderespreinimaDunăriişi, de asemenea, spreinimaNistrului!", declarascriitorulFănuşNeagu.
''GrigoreVierurămâne o conştiinţă a loculuişi un împătimit de românism.(...) Pot săvorbescdespreGrigoreVieru ca prieten. M-am apropiat de el extrem de mult, pornind de la simţirealuiromâneascăautenticăşidorinţaextraordinară de a reveniacasă, la casa românească a fiinţeinoastre. (...) Apoi a venit 1989, iarîntâlnirile au devenitmai dese'', rememoraactorul Ion Caramitrucâtevadintreîntâlnirile sale cu poetulGrigoreVieru.
''GrigoreVieru a fost un mare român, un mare poet şi un adevăratprieten'', mărturiseaactorulşiregizorul Sergiu Nicolaescu.
,,Măbucurcă s-a redeschisbiserica din satul meu de pemalulPrutului. Prinanii '50-'80 glasulclopotuluieifuseseînăbuşit. Săteniinoştrisfinţeaupascaînzvonulclopotuluibisericii de pemaluldrept al Prutului - din Miorcaniilui Ion Pillat, zvon care zburapestesârmaghimpată. (...) Teoreticşi ''constituţional'' (?!) suntemînchişiînţarcul ,,limbiimoldoveneşti'. Practic, însă ne mişcămîninteriorullimbiiluiEminescu, înspaţiullimbiiromâne, pe care, prinvoialuiDumnezeu, suntemdatori s-o apărăm. La oraactuală, principalulobiectiv moral şi politic esteapărareaBisericiinaţionale, a limbiiromâneşi a istorieiromânilor. Nu putemzburapeste Prut fărăacestearipiesenţiale'', spuneaVieruîntr-un interviuacordat AGERPRES, înfebruarie 2008.
GrigoreVieru a fostdecorat post-mortem cu OrdinulNaţional ''Steaua României'' în grad de Mare Cruce "însemn de recunoştinţăşiînaltăaprecierepentrudragosteaşitalentul cu care a militat, de-a lungulîntregii sale vieţi, prinputereacuvântului, pentruconvieţuireaoamenilorîn pace şiînţelegere, rămânândînsufletultuturorromânilor ca un simbol al legăturilordintrefraţii de aceeaşilimbă".




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu