GRIGORE VIERU-simbol al renașterii naționale


Ciobanu Elena-înv.gr. didactic 1,Școala Gimnazială Luca Arbore Vorona Mare

Rezumat

Maestru al cuvântului,iubitor de plai,de limbă și de neam  a dus  pe umerii săi firavi crucea neamului românesc spre a uni prin cuvânt ,bunătate și iubire de aproape pe cei ce avem o ‘’țara, un grai ’’.Vieru a fost mai mult decât un poet a fost însuși sufletul Basarabiei,părintele limbii române plin de taine,de legăminte,blând și viteaz,tradiționalist și modern.
Poet al  neamului a știut cel mai bine să așeze alături cuvintele: grai,mamă,patrie,iubire.A dat glas  în poemele sale suferinței și dorinței și nu se poate face diferența între marele sale teme,deoarece el a iubit patria care a fost pentru el ca o mamă, în care a trăit copilăria cu credință în Dumnezeu că își va îndeplini umilul vis de a trece Prutul.Marele sale teme vor fi mereu actuale pentru că ele izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și de nimic.Pentru poet dispariția fizică nu înseamnă moarte,el trăiește prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.

Lirica pentru copii a lui Vieru este mai mult decât o carte,este o imensă școală,un  adevărat templu în care copiii  sunt călăuziții în tainele cunoașterii .Versurile lui îndulcesc sufletul copiilor și îi îndeamnă să își iubească neamul,limba,țara.’’Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de colbul zilei și care mă înseninează’’.
După o copilărie veselă și o iubire necondiționată omul,scriitorul nu a uitat de cea mai importantă pesroană din viața lui’’Mama’.Pentru că totul începe de la ea,  închină mai mult de jumătate din creația sa mamei.Toate creațiile sale de la ’’Versuri’’ până la ’’Strigat-am către tine’’ reprezinta un  inm închinat mamei,o odă nepieritoare prin simplitatea stilului prin muzicalitatea și frumusețea lor.
Dorul de mamă , de satul natal,  de izvor, de porumb,de pâinea coaptă în cuptorul copilariei,  toate se transformă și se incheagă în dorul de patrie,patrie ce va rămâne chiar dcaă mama va trece în neființă..Pentru ea se roagă poetul și îi cere iertare că a trăit în minciuna celor care au  rupt biata Moldovă în două. În ciuda simplității versului său,,el se numără printere  acei poeți ce au scris o limbă ca un fagure de miere.
            Când te hotărăști să scrii despre Vieru„Orfeul de peste Prut„nu se poate să nu-ți tremure mâna, fiindcă te gândești la uriașa sa personalitate,atât ca patriot înfocat,cât mai ales la unul din cei mai de seamă poeți români ai literaturii contemporane.Maestru al cuvântului,iubitor de plai,de limbă și de neam adus pe umerii săi firavi crucea neamului românesc.Simbol al neamului nostru el a știut cel mai bine să așeze cuvintele : Grai,Mamă,Patrie,Iubire.
Visul  lui Grigore Vieru era de a ne uni prin cuvânt,prin bunătate și iubirea de aproape .Iubirea poetului răzbate în  întreaga sa creație,deoarece el a cântat iubirea în versuri ce au ca temă patria,credința în Dumnezeu  și ideal,mama,copilăria.A dat glas în poemele sale suferinței și dorinței și nu se poate face diferența  între marele sale teme deoarece el și-a iubit patria care a fost pentru el ca o mamă în care și-a trăit copilăria,a trăit tot timpul cu credința în Dumnezeu că îsi va îndeplini  umilul vis de a trece Prutul.Marile teme prezentate în creația sa vor fi mereu actuale ,pentru că ele izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și de nimic. Slugaa  poeziei  și-a închinat întraga sa activitate cuvaântului și adevărului.
Debutează în 1957 cu volumul de poezii Alarma”,ca  în  1964-1965 cu  volumul ”Versuri”pentru cititori de toate vârstele să primească premiul republican al Consomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret.Au urmat multe volume de poezii dedicate copilăriei: Muzicuța’’,’’Făt frumos și curcubeul’’,’’Bună ziua ,fulgilor’’,’’Duminica cuvintelor’’.În  1970 ,după mai multe încercări, apare’’Abecedarul’’.Apogeul dialogului cu copii l-a constituit Albinuța,un abecedar al preșcolarilor, apărut în 1979 în grafia chilirică și abia în 1994 în grafia latină.
Lirica viereană pentru copii are un profund caracter educativ,sădind în conștiința micilor cititor respectul fațăde părinți  dragostea de tară și de limbă maternă.Frumusețea locului natal  este bine surprinsă în poezia ’’Satele Moldovei’' unde sciitorul îndeamnă pe copii sa-si iubească țara nu numai că este frumoasă, ci pentru  că  este a lor,iar în  poezia ’’Frumoasă-i limba noastră’’ arată frumusețea limbii române.Pasărea’’ De-ar spune și cuvinte/ Când cântă la fereastră/Ea le-ar lua știu bine/Din limba  sfântă a  noastră./.
Opera lui Vieru este mai mult decât o carte, este o imensă școală,un adevărat templu  în care copiii  sunt călăuziți în tainele cunoașterii. .Poeziile Copilăria’’,’’Prietenul’’,’’Băiețașul din ochii mamei’’,’’Puișorii’’,’’Două mere’’,’’La școala iepurașilor’’,’’Albinuța’’,’’Satul meu’’,’’Pisicul la școală’’,’’Cum se spală ariciorii’’,sunt nelipsite din manualele copiilor.
Copilăria prezentată în opera sa este una nevinovată,reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple,este perioada de viață când omul este cel mai fericit și se bucură de  ’’ orice rază de soare,de orice picătură de ploaie’’.Poezia copiilor este ‘’ploaia curată’’ care te spală de’’colbul zilei’’ te înseninează .
După ce a crescut,adolescentul începe să iubească.Iubirea care’’ mișcă sori și stele’’ trebuie să semene în sufletele noastre speranță,bucurie și desigur puterea de a ierta                    După o copilărie veselă și o iubire necondiționată omul,scriitorul nu a uitat de cea mai importantă persoană din viața lui’’Mama’. Pentru că totul începe de la ea, închină mai mult de jumătate din creația sa mamei.În poezia sa , mama este ființacare se identifică cu patria și limba.Ca și Ion Creangă,Vieru o transpune pe mamă într-o făptură cu puteri supranaturale,care îsi conduce viața după regulile unei comunității rudimentare,dar cu o puternică credință în spiritul național și valorile tradiționale.Un poem deosebit care aduce elogiul mamei este ’’Mie dor de tine mamă’’unde aglomerarea de exclamații și enumerații demonstrează intensitatea trăirilor baiatului.Mama devine simbolul chipului femeii universale,prototipul femeii simple(Măicuța mea grădină  /Cu flori, cu nuci ,cu mere,/Nemuritoare carte/De dor și omenie/Și cântec fără moarte).Imaginea mamei capătă dimensiuni hiperbolice(Mamă tu ești patria mea/Creștetul tău/Vârful muntelui/Ochi i tăi /Mări albastre/Palmele tale/Arăturile noastre).Asemenea Luceafarului lui Eminescu  care se metamorfozeaza ,ea  se preface in stea și  în  pasăre măiastră, cu chip de  ploaie, cu chip de spice,cu chip de măr are caracterul de zeitate tutelară a  vieții ,comunicând cu elementele an –cestrale( ’’O mamă’’)       .Pentru scriitor mama e patria,libertatea și demnitatea națională,zeița protectoare,dorul și jertfa zidirii.
În multe poezii  iubirea de patrie se confundă cu iubirea mamei.Aceeași iubire de patrie se desprinde din imnul inchinat pământului natal(’’Pământule’’),dar și din poezia ’’Dar mai întâi’’.Dorul de mamă,  de satul  natal , de izvor,de porumb,de pâinea coaptă în cuptorul copilăriei toate se transformă și se inchegă în dorul de patrie,patrie ce va rămâne chiar dcaă mama va trece în neființă(’’Mi-a rămas patria’’).
Poetul nu se teme de moarte, ci numai de suferința  mamei tară pe care poetul o visează unită(‘’Doina’’).Pentru ea se roagă poetul în ciclul de poezii și Patria’’,patriei reântregitei îi cere iertare pentru ca a trăit în minciuna celor care în 1812 au asezat piatra de hotar la Prut și au rupt biata noastră Moldovă în două:Cu vorba strâmbă și pripită/Eu știu că te-am rănit spunând/Că mi-ai luat și grai și pită/Și- ai năvălit pe acest pământ/.Un om bun și iubitor de oamenii și de țară,credincios că are o  datorie și o misie în nația sa,în 1964 publică în  revista ’’Nistru’’ poemul ‘’Legământ’’ dedicat poetului Mihai Eminescu,iar 1968 în volumul de versuri ‘’Numele tău ’’dedică poeme scriitorilor Tudor Arghezi,Lucian Blaga,Marin Sorescu,Nicolae Labiș,promovând  limba română ‚’’în spațiul căreia ne mișcăm ,pe care prin voia lui Dumnezeu suntem datori să o apărăm . Istoria românilor și limba română sunt aripi esențialeși fără acestea nu putem  zbura peste Prut’’.Acești scriitori îi dau  siguranța netemerii de moarte a opereii sale.’’Patria este ca un copil,dacă uiți  de ea  ,poate să plece de acasă’’ este crezul poetic a lui Grigore Vieru.Astfel  la sfârșitul anului 1980 se afla în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională a Românilor din Basarabia,votând limba romnână oficială și trecerea la grafia latină.În această perioadă el publică versuri care ii indeamnă pe moldoveni să treacă ‘’Podul de flori’’ și să-și redescopere frații.În1997 lanseză volumul ’’Acum și în veac’’ cele mai îndrăgite poezii fiind ‚’’Eminescu ’’și ’’Reaprindeți candelele’’
A  ajunge să poți să redai istoria neamului în poezie,să poți să aperi ce-i al tău prin poezie și să crezi că ești auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.La Vieru poezia se identifică în ultimă instanță cu poetul’’De fapt /nici nu sunt om/ci pur și simplu/poezie’’.Toul în jur e o cântare,o cântare ce transfigurează lumea după chipul și asemănarea poeziei(‘’Poezia’’)Părul meu/fruntea un fel de măsură/sprâncenele douâ versuri/tâiate cu negru/pentru ca/nu pot merge/ochii două metafore albastre/buzle rime străvechi/inima-ritm moderat,neregulat/.Suflet din sufletul neamului, Grigore Vieru  a trecut graiul prin inima sa,încărcâdu-l cu răbdare,înțelepciune și o nouă frumusețe.În ciuda simplității versului său,el se numără printre acei poeți ce au scris o limbă ca un fagure de miere.Cuvântul lui tună ca să strălumineze bolți și plouă pentru ca l anul să lege rod și mugurul  să scoată frunze și flori.
Opera lui ne-a menținut demnitatea de neam, ne-a hrănit cu speranță
 și putere.Noi ,generația crescută și legănată de versul blând  al poetului  suntem datori să il aducem copiilor și nepoților noștri ca pe un tezaur prin care vom rămâne și noi prin vreme,căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează și le păstrează cu sfințenie.

Bibliogafie
1.Grigore Vieru.Taina care mă apară.Iași,Ed.Princeps Edit.2008
2.Grigore Vieru.Acum și în veac,Ed.Litersa,ed II.
3. Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
4. Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
                                       























































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu