Berheci Alexandra
Profesor învățământ primar
Grad didactic definitv
Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani
Grigore Vieru a
fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul
poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei
rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri
poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica
lui Grigore Vieru, nimic evaziv sau fals. Versurile lui se înscriu într-un
program literar ce are ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii
române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a
rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi.
Recursul la sentimentul patriotic autentic,
starea de sinceră şi ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei
patrii, toate acestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale,
cărora poetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă. Cărţile
de poezie ale lui Grigore Vieru (Numele tău, Un verde ne vede, Izvorul şi
clipa, Cel care sunt, Hristos nu are nicio vină, Rugăciune pentru mama, Taina
care mă apără etc.) rămân repere fundamentale ale poeziei româneşti de azi.
,,Sunt iarbă.
Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului,
iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi
şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor,
lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet
liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc.
A fost, este şi
va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Visul său era de a ne uni prin cuvânt,
prin bunătate şi iubire de aproape.Printre
calităţile scrisului lui Grigore Vieru sunt unitatea stilistică, de vorbire,
dublată de o mare iubire pentru limba care ne uneşte, un simţământ ce se
revendică de la eminesciana simţire românească şi un acut
sentiment al valorilor naţionale pe care niciun Prut nu-l poate şterge. Grigore
Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate
naţională sub egida limbii române.
Opera lui este semnul unei mari contribuţii la reunificarea
mentalităţii creative, spirituale, pe care alţii au dorit să o destrame. Când
vorbim despre multiculturalism, trebuie să recunoaştem forţa de impact a
poeziei lui Gr. Vieru şi pe plan european, semn că Prutul nu are graniţe numai
cu România, dar şi cu Sena, şi cu Tamisa.
Cred că latura de cea mai autentică profunzime a poeziei lui
Grigore Vieru este aceea a responsabilităţii civice a scriitorului, a omului de
cultură, care se simte, cu fiecare gest pe care îl face, cu fiecare cuvânt pe
care îl rosteşte, adânc răspunzător de soarta neamului său, de destinul limbii
în care s-a născut şi în care respiră. Eugen Simion subliniază că „despre
Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet
mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama
şi Unitatea neamului
''Există trei
prilejuri de a te cunoaşte pe tine însuţi: munca, iubirea şi cumpăna''.
''Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă''- sunt
două dintre credințele poetului.
Implicarea în
Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia
La sfârşitul
anilor '80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mişcării de Eliberare
Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale)
având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din
Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre
organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A
participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM
în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
Grigore Vieru a
fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de
Mare Cruce "în semn de recunoştinţă şi înaltă apreciere pentru dragostea
şi talentul cu care a militat, de-a lungul întregii sale vieţi, prin puterea
cuvântului, pentru convieţuirea oamenilor în pace şi înţelegere, rămânând în
sufletul tuturor românilor ca un simbol al legăturilor dintre fraţii de aceeaşi
limbă".
În 1964 publică
în revista Nistru poemul „Legământ”, „dedicat poetului nepereche” Mihai
Eminescu. Față de Eminescu, Grigore Vieru avea să poarte toată viața sa o
admirație deosebită, mărturisind mai târziu într-un interviu că poezia lui
Eminescu a fost pentru el „manualul fundamental de limbă română”, iar
publicista marelui poet, „manualul fundamental de istorie”.
Grigore Vieru a
rămas în memoria românilor din stânga și dreapta Prutului ca poetul care și-a
iubit mama, care l-a iubit pe Eminescu și care și-a iubit patria românească și
scrisul ei latin. Mai târziu mărturisea că pentru el iubirea de neam era un dat
întipărit în ființa sa: „Dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru
cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit‑o prin instinct. Mie
nu mi‑a spus nimeni la școală că sunt român, toți îmi spuneau că vorbesc altă
limbă. Instinctiv, glasul sângelui mi‑a spus că limba mea este cea română”.
Trece Prutul
pentru prima dată în 1973 în cadrul unei delegații de scriitori și vizitează cu
această ocazie mai multe mănăstiri din nordul Moldovei, întorcându-se acasă cu
un sac de cărți. În legătură cu această vizită avea să facă mai târziu
mărturia: „Dacă visul unora era ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă
am visat să trec Prutul”
De-ai
curge tu, Prutule
Grigore Vieru
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Nistru,
Să nu mă mai desparţi
De fraţii mei!
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Mureş,
Ca liber să pot asculta
Cântecul nostru,
Cântecul neamului meu!
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Olt,
Să nu
Mai fiu întrebat
Ce caut eu,
Ce caut în Ţara mea?!
Bibliografie
- Grigore Vieru. Taina
care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
- Vieru Grigore Enciclopedia
Universală Britanica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu