LUPAȘCU IONELA, PROFESOR ISTORIE, GRADUL I,
SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 DĂRMĂNEȘTI
Grigore
Vieru, românul născut în Basarabia, este perceput ca un simbol al luptei pentru
unitate politică și pentru apărarea ”românismului” în epoca globalizării, după
cum și el spunea, că principalul obiectiv moral și politic este ”apărarea
Bisericii naționale, a limbii române și a istoriei românilor”.
Grigore
Vieru a fost și va rămâne un stâlp de rezistență a culturii românești. Visul
său era de a ne uni prin vers, prin cuvânt, prin bunătate și prin iubire de
aproape. Un patriot autentic, sincer și profund implicat în destinul propriei
patrii. El a simțit o profundă responsabilitate civică, ca prin fiecare cuvânt
scris să exprime dragostea de țară.
”Patria
este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă!” - considera Vieru și,
el a avut grijă de ea!
Poet
luptător în vremuri grele pentru păstrarea și apărarea identității naționale
românești, Grigore Vieru este privit ca un stindard al renașterii naționale,
deoarece în opera sa a căutat să reconstituie unitatea și rădăcinile
primordiale ale poporului român. Ideea care l-a călăuzit este permanentă în
scrierile sale: ”Chiar dacă mor, trebuie să înving, chiar dacă voi învinge,
trebuie să lupt!”. S-a considerat un luptător pentru ”schimbarea la față” a
Basarabiei și, prin extrapolare a României. Vieru mărturisește:
”Tu
știi,
Că
un cântec frumos
Pentru
copii,
Poate
salva în viitor
O
Patrie!”
În
situația când Prutul e apă de hotar, iar Basarabia ”un copil înfășurat în sârmă
ghimpată”, ”Patria noastră e limba noastră”. Limba maternă este cea care ne
poate ajuta să trecem prin istoria vitregă, pentru că ”nu există o cazemată mai
sigură în fața dușmanului decât cea săpată adânc în limba neamului său”. Deci,
suntem datori să conștientizăm că ”limba unui popor este chiar sângele acelui
popor” și că ”cine își schimbă limba, își schimbă Pătria!”
Astfel,
Grigore Vieru este un aprig apărător al limbii române: ”aș putea să îndur toate
nenorocirile revărsate asupra Țării mele, afară de una singură - asuprirea
limbii strămoșești”, deoarece ”limba este focul veghetor al Patriei, suflarea
ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumusețea activă
a patriei”. De asemenea, poetul spune că ”graiul este purtătorul de steag în
vremuri de restriște și de primejdie pentru ființa națională”.
Grigore
Vieru întrupează destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepție și
o impecabilă conștiință a națiunii sale. O conștiință ce a dat seamă de realitățile
unei istorii vitrege, de amprenta tragică a limbii române, amputată, interzisă
sau deportată. M. Cimpoi spunea despre acesta că este ”un simbol al renașterii
naționale, conștiința unității spațiului cultural românesc, unind prin opera sa
cele două maluri ale Prutului”.
Vieru
a luptat cu intransigență și fidelitate pentru demnitatea și conștiința națională.
Marele lui vis nerealizat: unirea Basarabiei cu România, a rămas testament urmașilor.
Eugen Simion menționa că ”G. Vieru a trăit întotdeauna cu Basarabia și România
în glasul versului său”. Prin intermediul poeziei a căutat să ne comunice
adevărul despre obârșia noastră, despre adevărul științific și istoric, despre
legătura dintre cultura românescă și cea din Basarabia.
Grigore Vieru a fost cea mai insistentă şi viguroasă
voce basarabeană proromânească.
Prin eseuri, prin activitatea sa socială, prin limba poeziilor sale, într-un
context extrem de confuz, el a dezvăluit adevăruri temeinic ascunse, revelând
faptul că pe ambele maluri ale Prutului se vorbeşte aceeaşi limbă, iar sevele
se nutresc din aceeaşi cultură. Poet al Unirii, Vieru ne-a ajutat să ne regăsim
Ţara, fie că este de o parte sau alta a Prutului. Artist şi militant, poet de
vocaţie, patriot fidel, explorator neobosit al Limbii Române, Grigore Vieru
şi-a câştigat un loc de cinste în memoria urmaşilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu