Grigore Vieru – o existență pentru poezie




 Hariga Mihaela-Beatrice Prof.înv.primar, grad I,
Școala Gimnazială „Grigore Antipa” Botoșani


       De la mic la mare, de la mare la mic, oricare știe câte ceva din bibliografia marelui poet Grigore Vieru.
     Un chip blând, o minte strălucită, un om bun și iubitor de oameni, iubitor de țară. Așa era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut. Așa l-au perceput nu doar apropiații, ci și aceia care și-au „intersectat drumul” cu opara sa. ''Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă''. Sunt două dintre credințele poetului de la a cărui plecare în veșnicie se împlinesc opt ani la 18 ianuarie 2017.
     Creația viereană izvorăște limpede, cu demnitate și convingere în necesitatea dreptății sale. Poezia sa a schimbat, practic a mișcat din loc valoarea poeziei țării noastre. Până la Vieru s-a scris sub influența celor de la conducere, cenzura fiind impusă pe acele vremuri. ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente în creația sa: mama, iubirea, graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și nimic.
Creația sa care a fost pietrificată cu ajutorul cuvintelor este înălțătoare prin faptul că venerează verbul  matern, dragostea de neam... Izvoarele de inspirație a poetului sunt simple zile de Paști și de Crăciun. Dar anume această simplitate înseamnă toată  măreția vieții care alcătuiește Universul.
     Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria care este reflectată în opera sa este una nevinovată. Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple. Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.
     Odată cu tinerețea, acesta începe să iubească. Iubirea în creația lui Grigore Vieru este una care ,,mișcă sori și stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor, ar trebui să semene în sufletele noastre doar speranță, bucurie, și desigur, puterea de a ierta. Cum spunea, de altfel și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-încredințăm că suntem”. Deci, opera poetului reflectă perfect iubirea împlinită, iar pe cea neîmplinită acesta o reprezintă ca condiție a omului de creație.
     Și după o copilărie veselă și o iubire necondiționată, omul vierean n-a uitat de cea mai importantă persoană din viața lui, mama. Pentru că totul începe de la ea, Grigore Vieru închină mai mult de jumătate din creație mamei. În opera sa putem echivala cuvântul Univers cu mama.
     Grigore Vieru s-a remarcat și din punct de vedere al unui salvator al valorilor umane. Opera lui ne-a menținut demnitatea de neam, ne-a hrănit-o cu speranță și cu putere de a continua cu fruntea sus. ,,Ne-am ținut veșnic de limba română într-un deșert aprins în care singura umbră era- umbra ecoului”, zicea poetul. Creația lui a fost și rămâne umbra ecoului care ne-a apărat limba română și  demnitatea de neam.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu