Grigore Vieru - starea fără vârstă

Balan Narcisa, prof. înv.primar,  grad didactic I

Scoala de Arte şi Meserii  ,,Sf. Ap. Andrei’’ Smîrdan

,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul”

                                                                                                               Grigore Vieru

Poet fără vârstă, veșnic mistuit de  copilărie şi de plaiul natal, Grigore Vieru se impune printr-o viziune specifică  și un stil particular ce reies nu atât din cultura versului ci, mai ales, din cultura sentimentului - «chiar la nivelul primului contact cu poezia simţim suflul arzător al vieţii».

Acest adevăr psihologic fundamental, conform căruia copilăria, ca stare sufletească, este o permanenţă a vieţii noastre este inegalabil evocat  de către marele poet al contemporaneității . Referindu-se la aspecte ale copilăriei reflectate în literatura romănă și universal, această realitate este susșinută şi de George Călinescu.,, Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre.”                               

Poet român,  membru corespondent al Academiei Române, Grigore Vieru
s-a născut și a activat în Republica Moldova devenind  prin creația sa și un simbol al valorilor şi unității românești.

Tematica poeziilor , simplă la prima vedere - mama, natura, satul, poeziile cu caracter social, abordează în mod extrem de profund  valorile și tradițiile românești. Deşi scrie despre lucruri, la prima vedere, arhicunoscute, el le prezintă dintr-o perspectivă nouă, opunându-se polemic transcrierii liniare, caracteristice perioadei în care se afirmă

Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru se identifică cu bucuriile şi „nefericirile” copilăriei , este, cu certitudine, mai mult decât o carte, ea capătă proporţiile unei mari şcoli, ale unui templu în care copiii sunt iniţiaţi în tainele cunoaşterii vieţii şi ale receptării frumosului artistic.

Poezia sa pentru cei mici îşi are ca punct de geneză acea sfâşietoare singurătate pe care a fost nevoit s-o îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi se spune că cea mai frumoasă vârstă este copilăria (chiar şi în pofida tuturor intemperiilor care ar putea caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui Grigore Vieru, ca şi a milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai fericită: a avut imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă a unui copil – foametea şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul real şi-l însoţesc pe cel care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În acest sens, Grigore Vieru spunea: ,,Copilăria mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie. Miriştea sub tălpile mele goale era un fel de acupunctură moldovenească, nu mai puţin veche ca cea chineză, dar întrecând-o ca efect curativ.”     Toate acestea  îl determină pe artist să se apropie de copii prin intermediul poeziei, să le arate frumuseţea lumii, a plaiului natal, dulceaţa păcii care trebuie gustată cu plenitudinea sentimentului că e cel mai mare dar pe care oamenii pot să şi-l fac lor înşişi

Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un vădit caracter educativ. Majoritatea lor dezvăluie capacităţile de pedagog înnăscut ale artistului. Prin catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii din ele, Vieru altoieşte în conştiinţa micilor cititori valori general-umane, respectul faţă de părinţi, dragostea pentru patrie şi pentru limba maternă. Important e că reuşeşte să facă acest lucru fără a fi plictisitor deloc, ba chiar mai jucăuş şi mai vesel decât, poate, toţi educatorii şi învăţătorii cu toată metodica şi metodologia pe care aceştia au învăţat-o pe băncile şcolilor. Grigore Vieru, posedând o artă deosebită a laconicului, a concisului încărcat de semnificaţii profunde, îi spune micului şi fidelului său cititor: Mama ne mângâie,/Soarele luceşte,/Soarele e unul,/Mama una este.(Mama)

Bibliografie:

1.Grigore Vieru - ,,Acum şi în veac”, Ed. Litera, Chişinău, 2001

2.Scriitori români notorii - ,,Viaţa, activitatea, opera”, Ed. Epigraf, Chişinău, 2007

3.www.grigorevieru.md