LIRICA LUI GRIGORE VIERU



Axinte Iulia, profesor pentru învățământul primar, grad didactic II,
Școala Primară nr. 2, Baranca, Cristinești


Grigore Vieru, ultimul poet cu Basarabia în glas ”(Eugen Simion), s-a născut la 14 februarie 1935 în localitatea Pererita, dincolo de Prut, într-o căsuţă „văduvă şi tristă”, unde se simte lipsa tatălui, pierit pe pămînt străin, în cel de-al Doilea Război Mondial. Mama devine pentru el cea mai apropiată ființă, care înseamnă alinare,  toleranţă,  răbdare în faţa tuturor necazurilor vieţii, înţelegere calmă a destinului, aşa cum însuşi mărturiseşte în poezia „Formular”: „-Părinţii?/-Am numai mamă./ -Numele mamei?/ -Mama./ -Ocupaţia ei?/ -Aşteaptă (...)/ -Rubedenii peste hotare ai?/ -Da. Pe tata. Îngropat./ În pământ străin. Anul 1945.”
            În satul natal şi la Lipcani face studiile primare şi secundare, după care se înscrie la Facultatea de Filologie a Institutului „Ion Creangă” din Chişinău, pe care o finalizează în 1958. Încă din studenţie, debutul său literar are loc, când în 1957  apare primul volum de poezii, intitulat simbolic „Alarma”.Apoi urmează o serie de poezii pentru copii: „La fereastra cu minuni”, „Bună ziua, fulgilor”, „Făt Frumos, curcubeul” etc. Poezia de maturitate artistică începe cu volumul „Numele tău” din 1968 şi continuă cu poezia marilor frământări existenţiale, poezia de dor şi de dragoste din volumele „Aproape”, „Fiindcă iubesc”, „Cel care sunt”, „Mama” etc.
            Dorul de viaţă, de tradiţie, de patrie, de dragoste, de mamă vor pune amprenta pe poeziile lui G. Vieru. Sentimentul dorului, unic în spiritualitatea românească, se suprapune simplităţii omului legat de glie, al cărui noroc extraordinar în viaţă este mama, cea care „mi-a dat inima ei”, şi mâinile ei, şi steaua, şi izvorul, şi cuvântul. Întrebat ce înseamnă pentru el dragostea faţă de mamă, poetul mărturisea:
            „Înseamnă neuitarea casei părinteşti, a locului în care te-ai întemeiat, permanenţă, limbă - totul. Cine n-are mamă n-are nimic, glăsuieşte un proverb bengalez, vorbind parcă din gura Mioriţei. (...) Mama este copilăria noastră îmbătrânită”.
            „Mama, fătura neasemuită, este pentru eul liric din poezia lui Grigore Vieru totul, este sărbătoarea continuă a vieţii sale căci „nici războiul cu urgiile sale, nici foamea necruţătoare n-au putut întuneca această Sărbătoare”.
            Copilul şi al copilăria, motiv întâlnit în operele scriitorilor din toate timpurile, este prezent și în creaţia lui Grigore Vieru. Nu întâmplător debutează cu versuri pentru copii, devenind poetul preferat al multor generaţii, tocmai prin accederea la valorile universale: copilul, mama, casa părintească, graiul, neamul.
            Întoarcerea acasă reprezintă pentru poet visul cel mai răscolitor şi profund: „...Las’ că vin eu cu bătrâna / Şi nepotul o să-l iau, / Care pe neprins de veste / Speria-va-ţi bezna: «Hau»! // ...Şi vei tace lung cu mine / Cu văz tulbur şi durut, / Casă văduvă şi tristă / De pe margine de Prut”(Casa mea).

             „Mama-graiul”,mama-patrie, mama-izvor, mama-stea, mama-tăcere, laolaltă cu sumare elemente de portret, „mâinile mamei”, „buzele mamei”, „părul mamei”, „pâinea mamei”, „nopţile mamei”, „cântecul mamei”, cele două inimi ale mamei alcătuiesc un întreg univers liric, o cântare a cântărilor pentru cea zămislitoare de dor, de dragoste, de muncă, de viaţă. Mama este cheia întregii poezii a lui Grigore Vieru, fiind evocată în zeci de poeme în diverse ipostaze: de la femeia harnică, tânără ce coace pâine, până la încrustarea ei în zidul „Meşterului Manole”: „Pe mine mă iubeau toate femeile./ Mă simţeam puternic şi sigur/ Ca Meşterul Manole (...)/ Am început lucrul/ Şi le-am chemat la mine pe toate:/ Pe Maria, pe Ana,/ pe Alexandra, pe Ioana,/ care va ajunge întâi,/ pe aceea în perete o voi zidi./ Dar din toate femeile/ a venit una singură:/ Mama”.
Grigore Vieru a fost un poet al iubirii, al iubirii statornice, incoruptibile și chiar martirice: ”Doamne, poate că/N-am fost nici sfânt, nici oștean./Pur și simplu, ziditu-m-am de viu/În templul Limbii Române”. Acesta a picurat iubire în inima ostașului care nu a putut să-și îndrepte arma înspre propria-i țară, a colorat zâmbetul copiilor cu iubirea de flori, de ciocârlie, a luminat cu iubire chipurile mamelor obosite de așteptarea unui fecior…a cântat Duminica, ziua cea sfântă, iar genunchii și i-a plecat doar în biserică...a trăit cu rost duhovnicesc, iar arma sa i-a fost cuvântul și o taină care l-a apărat de cei care nu au știut cum să-i respire gândul:”Ascultă mulgătorule de zahăr/ Și cocoșatule sub temenele/Eu știu că stai ca viermele în măr/În miezul vorbei și suflării mele.” 
Grigore Vieru afirma despre dragoste:
Dragostea cere unui bărbat nu mai puţină gingăşie şi nu mai puţin freamăt sufletesc ca unei femei.
Femeii nu-i este indiferent nici cum o iubeşti, nici cît o iubeşti şi nici de ce o iubeşti. 
Nu se poate să nu am un loc frumos şi în moarte, avînd unul în dragoste. 
Dacă s-ar iubi frumoşii cum se iubesc urîţii.
Oamenii puternici mor pentru dragoste, cei slabi mor din cauza ei. 
Dragostea este unele din formele dreptăţii. Poate chiar dreptatea însăşi.”
            Grigore Vieru însuși mărturisește că este un poet al iubirii „Sunt deci un poet al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfă zilnică. Păcat că măreția sacrificiului o găsim mai mult în singurătatea iubirii.” – sentiment pe care s-a axat destinul său „Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață”.
            Activitatea literară a poetului ne-a demonstrat că Grigore Vieru este una dintre cele mai puternice personalităţi care prin opera sa ne îndeamna să ne iubim PATRIA, MAMA, GRAIUL.

            Bibliografie:
1. Grigore Vieru: “ Dictionarul scriitorilor romani” din Basarabia, Ed.Prut International,
                                           Chisinau, 2007
2.Grigore Vieru: “Radacina de foc”, Ed.Univers Bucuresti,1988
3. Grigore Vieru: “Aforisme” – Site dedicat lui G.Vieru
4.Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
             


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu