Iuliana
Magdalena Mîndrescu, profesor învăţământ primar, gradul didactic I,
Şcoala
Gimnazială ,,Spiru Haret”, Dorohoi, jud. Botoşani
Vieru-profetul, Vieru-omul sunt entităţi spirituale
identice, fiind rodul unei ,,stele călăuzitoare” stea ce se naşte pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia
Vieru, născută Didic şi a cărei lumină va hrăni sufletele însetate cu litere
latineşti întreg neamul românesc, în pas spre deşteptarea naţională. A absolvit
școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din
orașul Lipcani, pe care o
termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind
student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată
de critica literară. În 1958 a
absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă”
din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie, instituţie la care
ţinea foarte multşi ale crei holuri ţin minte, tânărul student Vieru, ,,veşnic
aplecat în lectură” şi litere. Se angajează ca redactor la redacția numită
revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul
"Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu,
profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista
„Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între
anii 1960–1963 este redactor la editura
„Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței
Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici
scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Ȋn 1968 are loc o cotitură în destinul
poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o
prefață de Ion Druță. Cartea
este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În
chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de
literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea
dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în
cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu
redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo
Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstiri-le Putna,Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai
târziu poetul face următoarea mărturisire:,, Dacă visul unora a fost să ajungă
în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”
În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu,
președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o
invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs.
Vizitează Transilvania, însoțit de
poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii
Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe
din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru
copii: Diploma de Onoare Andersen.
Ȋn 1989,
Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari
interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un
turneu în Moldova de peste Prut.
Ȋn 1990,
Grigore Vieru este ales Membru de onoare al Academiei Române, în 1991 devine
membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia
Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Ȋn 1993,
poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La
împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la
Bucureşti, Iaşi şi Uniunea Scriitorilor din Chişinău. Ȋn acelaşi an, poetul
este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune. Ȋn 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
Ȋn 1997,
Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic ,, Acum şi în veac”, iar
în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României ,,Eminescu” – 150 de
ani de la naştere.
Ȋn 16
ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de
Chişinău. La 48 de ore după accident,Grigore Vieru se stinge, ,,inima
Basarabiei” încetând să mai bată. Ȋnsă vocea sa, este mai vie ca niciodată.
Vieru a învins moartea, prin viaţa sa!
,, Nu am,
moarte, cu tine nimic,
Eu nici
măcar nu te urăsc…
Milă de
tine mi-i,
Că n-ai
avut niciodată mamă,
Că n-ai
avut niciodată copii.”
(Grigore Vieru)
Grigore
Vieru… a fost oare un simplu scriitor? A fost un simplu poet? A fost un simplu
om? Merită bustul său să se înalţe alături de Eminescu, Creangă, Caragiale şi
alţii? Sunt întrebări care au un singur răspuns, DA! Grigore Vieru a semănat
grâul limbii şi dragostei de neam în toate operele sale, a călăuzit copii cu aroma
înţelepciunii şi gustul literei.
Grigore
Vieru a cucerit prin simplitatea sa, prin modestia sa, ,,A fi simplu nu e o
treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele
celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu caiarba ce poate
fi?!”.
Despre
Grigore Vieru şi opera sa se poate vorbi mult. Verbul lui va lucra în
continuare pentru Limba Română, pentru Demnitatea Naţională, pentru Unitatea
Neamului nostru.Poate nu am ştiut să-l preţuim suficient cât a fost viu. Să-l
preţuim măcar acum, după moarte. Să fim demni de numele şi memoria lui.
,, Vieru
se numără printre acei poeţi a căror fiinţă se face ecoul tuturor…mesajul
poeziei lui, are în virturea rădăcinilor vii, atribute mesianice.”
(Zoe
Dumitrescu – Buşulenga)
Bibliografie:
1.
Grigore Vieru - ,,Acum şi
în veac”, Ed. Litera, Chişinău, 2001
2.
Scriitori români notorii -
,,Viaţa, activitatea, opera”, Ed. Epigraf, Chişinău, 2007
3.
www.grigorevieru.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu