Viaţa, activitatea şi opera marelui poet Grigore Vieru



 
Ciobanu Felicia-Marinela, prof. înv. primar , gradul I
Şcoala Gimnazială Şerbăneşti, Vrancea


            Naştere: 14 februarie 1935, satul Pererita, fostul județ Hotin, Romania
            Deces: 18 ianuarie 2009, Chișinău

            Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. In 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.
            Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani pe care o termină in 1953.


            La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
            Se produce o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druta. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brăncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş si Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică.
            Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Haulica, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban, Tatiana Nicolescu.
            Vizitează, la rugămintea sa, mânăstirile Putna, Voronet, Suceviţa, Dragomirna, Văratec.
            Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărti. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“.
            În 1970, editura Lumina publică Abecedarul, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o lupta aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot in 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi. La numai cateva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul Curcubeul, în care s-a găsit ascuns tricolorul românesc.
            La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a incetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficiente a sistemelor şi organelor.
            Proverbul acesta – răsunau cuvintele lui Grigore Vieru – ne caracterizează pe noi, românii basarabeni, care suntem mai inceţi. Până să ridicăm piatra, să dăm cu ea în cine trebuie, şarpele e pe piatra. În orice caz, poetul Adam Puslojic mi-a dat curaj, aici unde îl simt pe Lucian Blaga ca pe o imensă lacrimă care acoperă chipul întregii noastre patrii. Dacă a rămas un colt neacoperit de lacrima lui Blaga, acela este un deşert, un pustiu. Eu sunt fericit că nu sunt un deşert, că nu sunt un pustiu, că sunt acoperit de lacrima lui Blaga.

Opera

            Principala caracteristică a liricii lui Grigore Vieru este contabilitatea psalmică. Asemeni lui Alecsandri şi Andrei Muresanu, poeţii redesteptării noastre naţionale, asemeni lui Eminescu, cel care ne-a descoperit şi ne-a cântat ca nimeni altul, în nemuritoarea sa Doina, suferinţa ce ne-o lăsară părinţii din părinţi, asemeni lui Alexei Mateeevici, primul rapsod basarabean emblematic care intona imnul limbii romane din vechile căzănii şi din jarul vetrelor ţărănesti, Grigore Vieru, ivit pe malul răsăritean al Prutului, în fata Miorcanilor, născut iar nu făcut în chiar anul în care se năstea celălalt mare contemporan al nostru, tot un moldovean, Nicolae Labiş, este un aed venit pe lume să cânte tristeţea sfâsietoare şi fără speranţă a românilor din Basarabia şi, în chip anume, a românilor de pretutindeni.

1957 - Alarma (versuri pentru copii)
1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
1961 - Fat-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legămant, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druța pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului in domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
1967 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Intregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)
1970 - Trei iezi
1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Carmu)
1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
2010 – Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[15] - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în limba bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii

            Grigore Vieru nu clamează, nu se agita, nu face paradă de sentimente. Fiinţa sa de abur şopteşte lin ca adierea pădurii, ca murmurul izvoarelor. Atunci cand povesteste despre copilăria şi mierea literaturii române, nu ne gândim la un băiat anume născut într-un sat pe celălalt mal, nu la un student cu un har poetic anume, ci la o generaţie mutilată în fiinţa ei naţională, la un popor care-şi pierduse speranţa. Şoapta Poetului a săpat adânc în stânca intoleranţei bolsevice care părea de neclintit.















































Viaţa, activitatea şi opera marelui poet Grigore Vieru


                                                                             
Ciobanu Felicia-Marinela, prof. înv. primar , gradul I
                                                                       Şcoala Gimnazială Şerbăneşti, Vrancea

        - REZUMAT-


Născut la 14 februarie 1935, Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989.
În cadrul unei delegații de scriitori sovietici, acesta trece Prutul ajungând în Romania. La întoarcerea lui în Chişinău, poetul mărturisește : „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“.
În 1970, editura Lumina publică Abecedarul, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru
            La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a incetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficiente a sistemelor şi organelor.
            Principala caracteristică a liricii lui Grigore Vieru este contabilitatea psalmică.
Grigore Vieru nu clamează, nu se agita, nu face paradă de sentimente. Fiinţa sa de abur şopteşte lin ca adierea pădurii, ca murmurul izvoarelor. Atunci cand povesteste despre copilăria şi mierea literaturii române, nu ne gândim la un băiat anume născut într-un sat pe celălalt mal, nu la un student cu un har poetic anume, ci la o generaţie mutilată în fiinţa ei naţională, la un popor care-şi pierduse speranţa. Şoapta Poetului a săpat adânc în stânca intoleranţei bolsevice care părea de neclintit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu