GRIGORE VIERU, POET AL VALORILOR NAȚIONALE ȘI SPIRITUALE

Gheorghiu Mirela-Corina, profesor de Religie, grad didactic II,
Școala Gimnazială ,,Grigore Antipa” Botoșani

Grigore Vieru (n.1935-d.2009), poet român din Republica Moldova

,,Singurul criteriu de apreciere al valorii este valoarea însăși”. (Aurelian Silvestru)

Drumul anevoios spre înălțimile spirituale, parcurs de valori naționale, precum Mihai Eminescu, Grigore Vieru a fost unul în care munca, talentul, dar și harul divin s-au împletit în ființa lor și au rămas de neclintit, asemenea casei care a fost zidită pe stâncă. Aceste personalități au adus poporului român cele mai frumoase repere literare, spirituale, naționale, un adevărat izvor de adevăr, de frumusețe, de viață adevărată. Pentru a remarca acest lucru este de ajuns să le citim opera.

Nicolae Dabija, vorbind despre trecerea la cele veșnice a marelui poet, Grigore Vieru, în ,,A murit fratele lui Eminescu” scrie că ,,un neam care naște din când în când un Eminescu sau un Vieru nu poate ca până la urmă să nu învingă”. Vieru a dus drapelul pentru a-L vesti pe Cel Care întrupează Calea, Adevărul și Viața pentru generațiile care doreau o călăuză, el însuși fiind un aducător de înțelepciune și lumină. Această lucrare a lui a fost împlinită cu atâta originalitate, dăruire, cu atâta sinceritate, naturalețe și transparență, încât tindem să credem că Domnul l-ar asemăna cu Natanael, cel în care nu s-a aflat vicleșug. El a mai fost omul care, ,,cu toată fragilitatea sa, a adus Basarabia aproape de patria-mumă”, așa cum spunea Adrian Păunescu.

Maestrul Grigore Vieru spunea despre sine cu atâta modestie că: ,,sunt iarbă; mai simplu nu pot fi”. Pentru noi, el a fost un iubitor până la lacrimi al poporului român, un poet liric al lucrurilor sacre, teme sale principale fiind: mama, dorul, dragostea, natura, patria, credința, limba română, dedicând numeroase poezii sufletului autentic românesc. A scris pe înțelesul tuturor și orice român se poate regăsi în poezia lui.

Mamei, ca motiv principal al creației lui Vieru, îi aducea cele mai nobile și calde cuvinte. Mihai Cimpoi spune în articolul dedicat poetului în publicația ,,Literatura și Arta” că ,,la maestrul Vieru, principiul matern umanizează, imortalizează succesiunea anotimpurilor, culege ,,roua sufletului”, e bolnav de armonie și înțelegere că veșnicie e ,,laptele mamei”, dătătoare de viață și existență, iar făptura ei îneacă undele infinitului. Iar mama, cu…Fierbintea ei respirație/ Rotește pe cer stelele, luna”. Mama e simbolul căldurii, dragostei, hranei și adăpostului care trăiește ,,între cer și pământ”, mereu în mintea poetului, pe parcursul întregii sale vieți. Ca orice om care-și pierde mama, a simțit durerea de a se simți orfan și, pentru prima dată, a simțit durerea de a nu se mai putea numi copilul cuiva. El își exprimă regretul că nu i-a mulțumit mamei îndeajuns, că nu a putut să o ajute la timp, că nu a reușit să-i împărtășească destul și durerea și bucuria. Pentru Grigore Vieru mama este patria, este cuvântul, e libertatea și demnitatea națională. Numai un om cu un caracter frumos și nobil poate exprima o așa cinste față de propria mamă, dar numai un artist asemenea lui ar putea descrie în cuvinte această prețuire.

Iată că, prin temele sale, Vieru a dovedit iubire față de tot ceea ce este mai de preț omului, tot ce e mai scump românului. Iată încă o dovadă a inspirației sale izvorâte din propriul suflet: poetul îl avea pe Dumnezeu în sufletul său.

 În continuare vom intra într-o incursiune a ceea ce a însemnat viața și activitatea sa ca poet, ca iubitor de limbă și neam românesc, ca luptător pentru adevăr și dreptate, pentru valorile naționale și spirituale, pentru demnitate și libertate a românilor de peste Prut. E important să-i citim opera, dar ca să o înțelegem mai bine e necesar ,,să-i citim” viața.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererîta, în fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova și a murit la data de 18 ianuarie 2009, la Chişinău. A fost un poet român originar din România, care a locuit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut  într-o familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie. A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe" şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scânteia Leninistă”.

În 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de română și latină, împreună având doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.

A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai Eminescu. În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai târziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii. Un an mai târziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.  

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici.
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape". Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu în viață am visat să trec Prutul”.

Grigore Vieru, Ion Vatamanu și Serafim Saka în anii '70.

La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. Un an mai târziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai târziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.

            Bibliografie (surse):

1. www.grigorevieru.md;

2.       Grigore Vieru. ,,Taina care mă apără”. Iași, Editura Princeps Edit. 2008;

3.      www.ro.wikipedia.org; Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litera, ediția III.

4.      Conferința științifico-practică a elevilor ,,spre viitor”- ,,Personalitatea și opera lui Grigore Vieru în viziunea tinerilor studioși”, elaborare Ceban Daniela, coordonator Tamara Cristei, 2010.