Împăcat cu soarta?



Chiţigoi Daniela, Limba şi literatura română, Grad didactic I
Şcoala Gimnazială Cucuieţi Dofteana, judeţul Bacău



             În emoţionantul său testament literar, poetul Grigore Vieru spune cu mare drag şi cu o sinceritate liniştitoare: ”V-am crescut, v-am ridicat/ Mă pot duce / Mă pot duce împăcat”. Oare a murit împăcat? Răspunsul îl putem afla citind cu răbdare opera poetului basarabean.
 Născut într-o zi de iarnă, pe 14 februarie 1935, Grigore Vieru a debutat la vârsta de 22 de ani, în vremea studenţiei cu versuri pentru copii grupate în cartea cu titlul ”Alarma”. Căsătoria cu profesoara de limba română Raisa Nacu, precum şi dragostea lui pentru copii, contribuie la aplecare poetului spre lirica dedicată micuţilor, apărând astfel o altă carte celebră: ”Albinuţa”.Volumul de versuri „Numele tău”, publicat în anul 1968, aduce faimă poetului şi aprecierea criticilor literari ai vremii. Opera poetului însumeză peste 12 volume de versuri, poeme şi cărţi ilustrate.
            S-a stins din viaţă în urma unui grav accident rutier la vârsta de 74 de ani. A militat pentru eliberarea naţională a românilor din Basarabia participând activ la Mişcarea Naţională de la sfârşitul anilor 1980.
            A iubit tot ce-l înconjura şi a abordat o tematică diversă. Dintre temele întâlnite se evidenţiază următoarele: istoria, limba, patria, natura, satul, animalele, micuţele veţuitoare, copilăria, familia.
            Excamaţiile şi interogaţiile retorice fac din Grigore Vieru un poet supus trăirilor intense ale vieţii. Acestea de multe ori constituie titluri ale creaţiilor lirice: De ce-ai dat Doamne? De ce-ai fi trist? E-o linişte iubirea? Ce tânără eşti! M-a strigat cineva?
            Anotimpurile sunt prezentate simplu, în poezii scurte, pe înţelesul tuturor. În ceea ce priveşte limba română, poetul o consideră sfântă şi-l roagă pe Dumnezeu să-o aibă mereu în pază. Este evidentă credinţa în Dumnezeu prin invocarea divinităţii în multe creaţii lirice: ”Puterii Tale Doamne/Mă-nchin”.
Multe poezii sunt dedicate personalităţilor sau artiştilor pe care i-a simţit aproape de sufletul său: Eugen Coşeriu, Ion Hadârcă, Marin Sorescu, Mircea Sântimbreanu, Klaus Heitmann, Vasile Romaniuc, Leopodina Bălănuţă, Ion Ungureanu şi alţii.
A iubit viaţa, a iubit copiii, a rămas mereu un spirit tânăr. Profunzimea gândirii poetul se regăseşte în declaraţia simplă pe care o face morţii în poezia”Nu am, moarte, cu tine nimic”. Chiar dacă în faţa morţii orice suflet se simte slab, fără apărare, poetul basarabean spune simplu si firesc: ”Eu nici măcar nu te urăsc/ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc/ Nu frica,nu teamă,/ Milă de tine mi-i/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii.”
            De o mare profunzime este şi mesajul din poezia”Ascultaţi, măi copii ”. Aici poetul face o analiză complexă a societăţii moderne ajungând să exclame: „Lucruri stranii de tot/Se întâmplă pe glob”. 
            Parcă presimţind sfârşitul tragic de care avea să aibă parte, poetul Grigore Vieru în creaţia cu titlul „Trebuia să primesc o veste”: „ Din depărtări ajunge până la mine/ Cântecul trist al unei cădelniţe,/ Fumul mirositor al tămâiei arzânde,/ Fiecare zi pe care o trăiesc,/ În ritmul acelei cădelniţe/ Se leagănă neîntrerupt.”
            Prin tot ce a scris, prin felul lui de a fi, Grigore Vieru se poate defini ca un poet simplu în exprimare, dar complex în interpretarea vieţii, un iubitor al copiilor, un îndrăgostit de natură, un bun patriot şi nu în ultimul rând un om cu suflet mare, împăcat cu propria-i soartă.


          

   
Bibliografie:
2. http://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/grigore-vieru.html
           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu