Viața, opera și activitatea lui Grigore Vieru- poet al neamului românesc


Arsene Constanța- Nicoleta, profesor pentru învățământul primar, grad I,
Școala Gimnazială nr.1 Perieni, județul Vaslui

                  ,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – astfel se  autodefinea poetul Grigore Vieru, meșter al cuvântului, iubitor de țară, de limbă şi de neam. A iubit poporul român cu toată ființa sa şi ne-a lăsat moștenire o operă de o valoare incomensurabilă, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poeziile sale de un mare lirism sunt adresate sufletului omenesc. Maestru al vorbelor, a scris poezii de o mare sensibilitate.
             S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul județ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
          A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scânteia Leninistă”.
           A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!".
        În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu iar în 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai târziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.   În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.  
             Un an mai târziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi".  În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici, iar în 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
         La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Un an mai târziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai târziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere. La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău și moare după 48 de ore.
                 Stilul său vădeşte o energie creatoare în stare să apropie pe poet de Dumnezeu: „Scriu pentru că vreau să-L văd pe Dumnezeu de aproape” acesta fiind programul lui Vieru, formulat succint într-un gând de-al său.Temele abordate cu mare dibăcie de către poet sunt: izvoarele, tradiţia populară şi cea clasică, limba în care te exprimi, în care poţi râde şi plânge: „Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar în limba ta/ Te poţi opri din plâns” (În limba ta). 
            Cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită, între siguranţa modestă şi darnică a mamei şi nesiguranţa geloasă a iubitei: „Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale” (Ars poetica).   
                Mama este sacralizată și învestită cu calități etice alese. În alte poezii autorul își exprimă recunoștința pentru tot ce a însemnat și înseamnă mama: “Măicuța mea: gradină/Cu flori,cu nuci și mere ,/A ochilor lumina,/ Văzduhul gurii mele! (Mi-e dor de tine , mamă) . Dorul de mamă nu se stinge și fiul recunoscător, prețuiește sacrificiului mamei de o viață întreagă: “O stea mi-atinge fața/ Ori poate-a ta naframă./ Sunt alb batrân aproape, Mi-e dor de tine, mamă”.
       Multe dintre poeziile sale s-au născut din dragostea sa fierbine pentru tot ce este românesc, din patriotismul fierbinte al poetului. Aşa este şi „Legământ”, dedicată „dascălului” său de limbă română: Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a dovedi nici tata”.
            Ca în multe alte poezii, aici iubirea patriei se confundă cu iubirea mamei. Într-o altă poezie, aceeaşi puternică iubire de patrie se desprinde din imnul închinat pământului natal: Pământule,/ Tu, răzbătând către adânci line!/ Atunci când bat şi grindinile grele,/ Cu mine să te-acoperi,/ Cu mine,/ Pământ matern / Şi-al meu până la stele” (Pământule). Dorul de mamă, de satul natal, de izvor, de porumb, de pâinea coaptă în cuptorul copilăriei sale toate se transformă şi se încheagă în dorul de patrie, fiindcă „Acasă / Patria mai liniştită este”.
              Poezia pentru copii ocupă un loc important în lirica poetului, dovadă fiind şi faptul că primele volume editate (AlarmaMuzicuţeFăt-Frumos şi CurcubeulBună ziua, fulgilor!Mulţumim pentru pace) sunt dedicate, în exclusivitate, celor mici. Pe parcursul activităţii sale de creaţie, Grigore Vieru a rămas fidel acestei teme. Copilul, jocul şi copilăria sunt trei dimensiuni ale poeziei pentru copii scrise de marele autor. Distracţia, amuzamentul (Troleibuzul), implicarea într-o acţiune (Ia-mă), situaţia-limită în care apare copilul („Eu ridic în glumă mâna, / Autobuzul pune frâna, / Acum trebuie să urc, / Însă unde să mă duc?”), dialogul dintre el şi elementele naturii / vieţuitoarele universului mic (ghiocelul, valul, albinuţa, furnica etc.) sunt caracteristici ale liricii vierene pentru copii.
                 Grigore Vieru rămâne  un poet model în cultura română, dar în același timp el este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”poeziei românești. Prin prisma melodioasă a  limbii române Grigore Vieru a reușit să ilustreze în opera sa cele mai înalte idealuri ale spiritualității neamului românesc.

Bibliografie (surse):
  1. Grigore Vieru, Taina care ma apara, Editura Princeps, Iasi, 2008;
  2. www.ro.wikipedia.org;
  3. Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III.
4.        Ștefan Augustin Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974
5.        Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
6.      Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2(25), 2012.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu