Grigore Vieru, lacrima lui Eminescu




Răileanu Raluca,  profesor înv. primar, gradul I,   
Școala Gimnazială Nr. 13 Botoșani

          Grigore Vieru-un chip blând, modest, cu o însuflețire aparte, personalitate cunoscută de generația mea, mai ales prin intermediul mass-mediei. Fără o aplecare deosebită asupra activității sale, am fost surprinsă de spiritul cald, de permanenta preocupare față de poporul său, de autenticitatea sa care s-a conservat parcă peste trecerea timpului și peste generații.
          Faptul că își avea originile în dulcea Basarabie, pământ frământat în vremuri grele, având-o doar pe mama sa alături, l-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, credință ce l-a însoțit pe tot parcursul vieții și al cărei mesaj este transmis în versurile sale. Din aceste ținuturi și-a alimentat forța și profunzimea așa cum un copac se hrănește cu seva gliei în care și-a înfipt rădăcinile. Poezia Ars poetica împărtășește crezul artistului care se arată rod al neamului său. Poetul s-a identificat cu bucuriile și suferințele poporului său, a simțit vibrația sa și a cântat durerile Basarabiei ce veșnic a tânjit din cauza ruperii de patria mamă. În poeziile sale surprinde chinul înăbușit și rostește strigătul neamului său. „Scrisoare din Basarabia” transmite suferința acestui popor pe care cititorul o simte aproape fizic. Totul este îmbrăcat în resemnare, credință în forța divină și în iubire: Mi-e dor și vă sărut.”
         Tema istoriei este prezentă în scrierile sale ca un reper al autenticității, al valorii, al românismului, răspuns al tuturor întrebărilor esențiale.
         În operele sale, cuibul părintesc,  părinții, credința în Dumnezeu sunt valori absolute, surse de regenerare, de bucurie și de melancolie. „Casa părintească nu se vinde”- vers ajuns o cugetare, un îndemn adresat semenilor spre a nu-și înstrăina, nu atât bunul, cât valoarea sentimentală a locului unde au crescut, considerând că prin înstrăinare te dezrădăcinează. În casa părintească te vei regăsi iar copil, acolo îți vei aminti de valorile cultivate de părinți și oricât se vor deprecia aceste valori din cauza timpului sau a valurilor vieții, acasă le vei găsi vii și nealterate. Tot în casa părintească vei găsi chipul mamei, atât de drag poetului, pe care l-a așezat între sfinții lui Dumnezeu. Mama, întruchipare a tot ce este mai bun, este prezentă în poeziile lui Grigore Vieru în multe detalii Chipul tău, mamă”, „Mamă, unde ești”,” Mamei”, „Buzele mamei”, „Mâinile mamei”, „Mi-e dor de tine , mamă”. Se amestecă sentimente de melancolie și dragoste, de venerare și forță, de răbdare și credință pe care autorul le-a purtat în suflet oriunde s-a aflat.
         La câtă gingășie cuprinde sufletul său, ar fi fost aproape imposibil să nu se apropie de universul inocent al copilăriei. A bucurat micuții cu versuri de o ușurință firească, dar care ascund semnificații profunde surprinzând elemente din universul apropiat lor, toate prezentate într-un spirit ludic. Câți copii nu au vorbit cu mamele, cu bunicile lor despre Puișorii”, „Ursul”, „Vaca”,Racul”, „Gâsca”, „Albinuța” .
        Și cum patriotismul, românismul l-au preocupat mereu, a  surprins în versurile sale însuși sufletul românesc— pe Eminescu. Ca un discipol cuminte, care așază valoarea acolo unde-i este locul, Grigore Vieru elogiază poetul nepereche, fir de aur în urzeala valorilor românești, considerându-l înaintaș și, în același timp, contemporan, element de definire națională. Justificată  este denumirea lui ca „Lacrima lui Eminescu”.

Și dacă viața omului pe pământ e limitată în timp, spiritul nu moare niciodată, opera dăinuie, fiind izvor de înțelepciune. Grigore Vieru este un model prin viața trăită și prin opera ce a lăsat-o. În ea, noi, cei atât de încercați de incertitudinile vieții putem găsi răspunsuri, repere, exemple de bună practică.
Salut inițiativa acestiu proiect, ca moment de comemorare, dar și ca lecție pe care o putem învăța an de an cu acest prilej, cu siguranță, găsind întotdeauna ceva nou ce nu ne-a surprins până acum.


Bibliografie:

1.  Caraman, Viorica Ela-- ,,Grigore Vieru și Emil Cioran în circumferința ideilor comune’’, în Revista Limba Română, Nr.1-4,2009
2.  Doinaș, Șt.Augustin—Orfeu și tentația realului”, Editura Eminescu, București, 1974
3.  Simion, Eugen, --,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3, 1974

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu