Prof.
înv. primar Bîldigău Ana Gr.did. I
Școala
Gimnazială Asău
Grigore Vieru a fost
mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru poet
dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa,prin frumosul
semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a
culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. A ajunge să
poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin
poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un
poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai
bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea
merită cununa recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit
în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un
viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire
de aproape.
Poetul
Grigore Vieru afirma că „Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a
scriitorilor, a savanților lingviști, a profesorilor de limbă și literatură, ea
aparține poporului, celor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor,
înălțându-i strălucitoarea ființă. Cu alte cuvinte, aparține strămoșilor
noștri, și mai ales, celor care vin după noi. Uitând un cuvânt trebuincios,
necesar, o expresie din comoara graiului matern, uiți ceva din istoria
poporului tău.”
Ceea
ce conferă o frumusețe tragică poeziei lui Grigore Vieru este tocmai conștiinței
valorii imense a limbii. Când citim o poezie de Grigore Vieru ni se transmite
sentimentul că trebuie să acordăm o importanță deosebită fiecărui cuvânt,
pentru că a fost obținut cu greu.
Un
destin ce s-a întrecut pe sine în cruzime l-a obligat pe Grigore Vieru să fie
nu numai un personaj al istoriei, așa cum orice poet are dreptul să fie, ci și
un tragic creator de istorie.
Venind
în literatură după moartea lui Stalin și după alte evenimente care au schimbat
în bine starea de lucruri din fosta Uniune Sovietică, format la școala literară
a folclorului autohton, dotat cu un simț ales al cuvântului și al sunetului
poate și din cauză că în copilarie a cântat în cor și la diferite instrumente,
fiind vecin și prieten cu vestitul lăutar Dumitru Blajinu, a înfăptuit în
literatura română de la est de Prut o adevărată revoluție. În locul
istorisirilor anoste, plictisitoare despre prietenia copiilor de diferite
naționalități, despre necesitatea de a-și iubi fierbinte patria de necuprins,
în locul lozincilor rimate și al altor surogate care constituiau până atunci
literatura moldovenească pentru copii, Grigore Vieru le spunea celor mici
adevăruri mari în imagini aparent simple, adânc simțite și usor memorabile,
datorită semnificațiilor etice adânci și elementului umoristic omniprezent:
Iedului îi cresc cornițe:/ două vârfuri de penițe!/ Și cu ele, ca băieții,/
iscălește toți pereții sau: Stă purcelul jos în paie:/ Sunt murdar. Murdar de
tot,/ Trebuie să-mi fac o baie... / Și s-a dus s-o facă-n glod . Poeziile lui
Grigore Vieru (Iedul si, respectiv, Purcelul) stârneau sensibilitatea dar și hazul
copiilor. Poetul nu-și desconsidera cititorul fraged, manifesta încredere în
capacitatea lui de a întelege just și adânc
expresia poetică: La noi mai dulce-mi pare/ Și pâinea din ștergar,/ Și apa de
izvoare/....
Poezia
lui Grigore Vieru, destinată copiilor, te captivează prin armonia simplității
aparente și a complexității subtextuale, este amuzantă, spirituală de o înaltă
inventivitate și spontaneitate artistică.
În toiul rusificării acerbe a românilor basarabeni,
nemaivorbind de oprimarea până aproape de desființare a limbii băștinașilor din
Transnistria și din Bucovina, Grigore Vieru a avut curajul de a scrie simplu,
impresionant și prin finalul poeziei” Frumoasă-i limba noastră!” profund: Pe
ramul verde tace/ O pasăre măiastră,/ Cu drag și cu mirare/ Ascultă limba
noastră.// De-ar spune și cuvinte/ Când cântă la fereastră,/ Ea le-ar lua, știu
bine. Într-un
atare context finalul patetic se afirmă ca expresie firească a dragostei față
de plaiul natal: Dragule, meleagule,/ Duiosul nostru cânt,/ Smolitule,
truditule,/ Frumosul meu pământ . Originalitatea întelegerii obiectivelor
poeziei, oralitatea și simplitatea ca factori exteriori ai comunicării poetice,
îndaratul cărora stau caracterul modern al expresieișsi complexitatea autentică
a poeziei dintotdeauna, au asigurat din start succesul creației lui Grigore
Vieru. Talentul
înnăscut al scriitorului, grija lui permanentă față de arta cuvântului,
atitudinea dreaptă față de problemele vieții și alte asemenea calități și
particularități ale creației lui Grigore Vieru au ridicat într-o mare măsură
prestigiul poeziei noastre. Mihai Drăgan afirma despre Grigore
Vieru,”un vizionar al poeziei românești de azi, e marea conștiință îndurerată a
Basarabiei.”
Bibliografia:
1. Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore
Vieru, poetul dimineții și al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2(25),
2012
2. Matei Călinescu,A citi,a reciti.Către o
poetica a re(lecturii), Editura Polirom,București
3. omagiu@grigorevieru.md;
4. Scriitori români motori - ,,Viață,
activitate, opera” , Ed. Epigraf, Chișinău,
5. Grigore Vieru, „ Acum și în Veac”, Ed.
Litera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu