Cruţ Paraschiva,prof.înv.primar,gr.did.I,
Şcoala Gimanazială Nr.1 Săveni
Au
trecut optani de cândGrigoreVieru a plecatsă-şi continue poemeleînceruri.
Devenit de multăvremeunsimbol al încercării de renaşterespiritualăşinaţionalăînBasarabiapostbelică,
cum afirmacriticulliterarEugenSimion, el
şigeneraţiasareprezintăpentruaceastăprovincieromâneascăce a
simbolizatgeneraţialuiGogapentruTransilvania. Poeziasarespirămesianism.
PentruVierucuvântuldevineapel, esenţă a uneigândirifocalizate,
grefatăpeaceleelementeceintrăîncomponenţavalorilor care includţara, neamul,
vatra.
Născutînanul
1935, cândbolşevismulstalinist se instauraînBasarabia sub
pretextulechităţiisocialeşi al civilizaţiei, poetulvorbeştedespreprimiianica o
perioadădeşisăracă, totuşifericităşidemnă. „Copilăria mi-a fostdesculţă. Dar
nu m-am jeluitniciodată de asta. Am seceratdesculţşiporumbulnostru,
pepământuleţulnostru, am culesdesculţstruguriitămâioşi din viişoaranoastră,
nicieapreaîntinsă. N-am argăţit la nimenipentrucăeste o ruşinesăargăţeşti. La
noinumaibeţivaniişileneşii care-şivindeaupământulargăţeau. Pământul, atâtcât
l-am avut, ne-a hrănitprindărniciaşicuminţeniasa, la
felprinostenealamâinilornoastre“.
Puţinmaitârziu,
el trăieşteinconştient drama uneisfâşierilăuntriceîntreceeacesimţeaşice i se
predaînclasă, la cursuri. „Ştiam de la şcoală, din mincinoaselemanuale,
căsuntmoldovean, şinicidecumromân, adicăsunt de alt neam, de altălimbăşi de
altădatină. Românieraucei din manuale, care ne «ocupaseră» şi ne «bătuseră»
petoţi de-a rândul, ne «luaseră» bucata de pâine de la gurăşiculmea! –
neobligausăvorbimromâneşte. Deci «nu» eramromân,
daratuncicândmergeampevaleaPrutului mi se umezeauochii,
privindprinpăienjenişulsârmeighimpatespresatul de pecelălalt mal“.
Într-un
imensteritoriuromânesc, pustiit de războişi de secetă, cu
sateleşioraşelerămasefărăpreoţi, fărăînvăţători, profesorişiingineri,
fărăfuncţionaripublici, care odinioarăavea o aşezareînfiresc, intervinsituaţii
care vorsăschimbeistoriaunuineam, limbaşitoateobiceiurilelui. Dar nimeni nu
realizacă cine vreasă-l despartăpeVieru de limbasamaternă, de
memorianeamuluisăucomitea nu numai un păcat de neiertat,
darşiceamaiodioasăcrimăîmpotrivaideii de om.Poetul s-a transformat de
nevoieînpedagogşiafăcutînBasarabiamaimultdecât a putut face o armatănumeroasă.
Pentruînceput a alcătuit un volum de 200 de pagini, „Albinuţa“,
carteapreşcolarului, un material care a făcutmaidificilărusificarea.
Pentrucădacăbolşeviciiinvocaurusificareaprinlipsamaterialului didactic
înlimbaromână (cesăfacem, ziceaurusificatorii, de ce nu v-aţi pus la
punctşcolilenaţionale, noi nu putemlăsatineretulanalfabet. Societateasocialistă
nu tolereazăanalfabetismul, aşacăînvăţaţiruseşte!),
lucrarealuiGrigoreVieruestedincolo de plăcereajoculuişi a muzicii o
faptăistoricăpentruînsângerataBasarabienatală.
ManualulluiVieruexprimădragosteafaţă de patria română de la primul la
ultimulrând al cărţii.Iatăcescriepoetulînsuşiîntr-o
antologicălitaniededicatăunuiconfrate, Liviu Damian: „Cânderammic,/ măjucamîncuvinte./
Jucam prost/ Am pierdutaproape/ toatecuvintele./ N-aveam de la cine/
luaaltele./ Tata era luat/ şidusdeparte./ Mama tăcea./ Acumîncep/ Săînvăţ din
noucuvintele./ Vai, la vârsta mea/ cegreu e să le-nveţi!/ Pânăcând spun mamă/
îmicreşte mare feciorul./ Pânăcând spun tată/ îmialbeştecapul./ N-am timp de
pierdut,/ măsilescsă le-nvăţ/ măcarpecelemaisfinte./ Începsăfaccântece/ din
numaidouăcuvinte“ (Abecedar).
PoezialuiVieru
nu esteestetizantăsauexperimentală. Eaesteînprimulrândtrăire. Pentrucădoreştesăneaducăaminte
cum săvieţuim, pentru cine şi de ce. Din poeziilemareluibasarabeanpoate fi
sesizatlimbajulobsesivafectiv. El se traduce
princuvinteaptesăcoagulezesensurilecelormaimulteenunţuripoetice, formulate
peparcursulcarierei sale literare. Acesteasunt: mamă, casă, sat, pământ, limbă,
patrie.
De
multeori, mama şipământul, ţara, limbaîn care vorbeşti se
confundăîncreaţialiterară a poetuluibasarabean. Ridicareaacestuiaşirespectulpe
care-l doreştepăstratpentrulimbăşiţarăreprezintă nu doar un demers poetic,
sublimîn sine, darfăcut de amorulartei, ci un act de înfăptuire a dreptăţii. De
limbamaternă, izvorulviu al lacrimii de mamă nu
tepoatedespărţinicichiarmoartea: „Înaceeaşilimbă/ Toatălumeaplânge,/
Înaceeaşilimbă/ Râde un pământ./ Cidoarînlimba ta/ Durereapoţi s-o mângâi/
Iarbucuria/ S-o preschimbiîncânt./ Înlimba ta/ Ţi-e dor de mama/ Şivinul e mai
vin,/ Şiprânzul e maiprânz./ Şidoarînlimba ta/ Poţirâdesingur,/ Şidoarînlimba
ta/ Tepoţiopri din plâns./ Iarcând nu poţi/ Niciplângeşinicirâde,/ Când nu
poţimângâia/ Şinicicânta, / Cu-al tăupământ,/ Cu cerultăuînfaţă, /
Tutaciatunce/ Tot înlimba ta“ (Înlimba ta).
Înipostazasa
de bard, GrigoreVierunu se localizeazădoarîn „lacrima“ Basarabiei care i-a
inundatochiul, înînsinguratamargine a ţării, ci îşiîndreaptăprivireaspreeaînsăşi,
undegăseştesălăşluindcontrastele: „SuntînBucureşti, Mamă,/ Am văzutaici/
Chipulfrumuseţiiromâne/ Dar maimult m-au înfricoşat/ Ochiitulburiaiurii/
Şiaivrajbeiîntrefraţi./ Braţele de gheaţă ale făţărniciei/ Colţii de fier/ Ai
pizmeişiaibârfei./ Aici am văzutchipulcurat,/ Dar tot aici,/ Şichipulstrâmb/ Al
vânzării de frate./ Cu sufletulrănit,/ Voiparafrazapenipon: «ÎnBucureşti/ A
fostînjunghiatăRomânia»./ Dar tot înBucureşti/ Reînvia-va./
Măîmprospătezzilnic/ Cu înălţătoarecuvinte/ ÎntruHristos./ Căcifărăele/
S-arbâhligura,/ Inima s-arumple de putregai/ Şimărogbiblic:/ Scoală, Doamne, să
nu biruieomul“ (Contur).
Basarabia,
caşicelelalteţinuturiromâneşti, a fostjucată la târgulnevolnic al
marilorputeri.De aceea, viaţaoamenilor al căror exponent şipurtător de cuvânt a
fostGrigoreVieru a fostpresărată cu tot felul de obstacole, cu
ghimpiiuriişiaidesconsiderării.Dar asemenealor, marele poet nu şi-a
schimbataurul din sufletpemonedelesuccesuluifacilşiniciiubirea de
semeniîndeşertăciune.CredinţaînDumnezeu nu şi-arătăcit-o princugetăripăgâne,
nicioptimismul nu s-a prefăcutînpesimism.
Unuldintregesturilecelemaiimpresionanteşidefinitorii ale
liriciiluiGrigoreVieruesteacela al sfidăriimorţiiînnumelevalorilor care-i
călăuzescfiinţaşidaumarileînţelegeri ale creaţiei: „Mare eşti, moarte,/ Dar
singură, tu./ Eu am vatrăundeiubi,/ Tu nu, tu nu./ Prin mine un cântec de dor/
A trecutchiaracu./ Eu am ţarăundesămor./ Tu nu, tu nu“ (Prin mine, un
cântec).
Bibliografie:
Daşchevici,
Tamara
. PoetuluiGrigoreVieru [la aniversare] // Lit. şiarta . – 2008. – 21 febr.
Dolgan,
Mihail.
De ce ne place poezialuiGrigoreVieru?! : (O altăinterpretare a poeziilor
"Formular" şi "Nu am, moarte, cu tine nimic") // Lit.
şiarta . – 2006. – 14 sept.(Nr 37) .– P. 4.
Dorin, Mihai .GrigoreVieru, o conştiinţă //
Literaturaşiarta . – 2009. – 29 ian.(Nr 4) . – P. 5.
"Ei l-au distrus" :[Interviu cu doamnaRaisaVieru] //
Ziarul de Gardă . – 2009. – 12 febr.(Nr 5) .– P. 10 – 11.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu