GRIGORE VIERU –copilul din adâncul ființei sale




Ojog  Camelia,profesor învățământ primar,grad didactic I,
Școala  Gimnazială  ,,Grigore Vieru’’ Botoșani

          Grigore Vieru a fost incontestabil,o voce singulară, de o expresivitate deosebită în  peisajul poeziei românești.Versurile sale au ilustrat ,într-un  regim al excelenței rostirii lirice,stări de spirit de o rară autenticitate ,conturate în enunțuri poetice  armonioase și limpezi, sugestive și sincere.
             Opera lui Grigore  Vieru este foarte vastă,cuprinzând volume de versuri, povestiri și cântece.O parte din creația sa, și anume cea dedicată copiilor , a adunat-o în volumul intitulat ,,Albinuța “,volum de o valoare deosebită ,conținând pe lângă poezii și cântece ,o mulțime de probleme  în  versuri, ghicitori ,litere și cifrele însoțite de catrene,precum și versuri ale poeților români și basarabeni adecvate vârstei celor mici.În cele ce urmează voi face referire la poezia lui Grigore Vieru dedicate copiilor și copilul Vieru din poezia dedicată copiilor.
            În adâncul sufletului său a fost toată viața un copil.Pentru copii,poetul a semănat în versuri raze de soare și stropi de ploaie.Grigore  Vieru este un mare poet româ,un ecou al ,,moșiei  sale-Basarabia”.
           Titlul acestui material este o parafrazare a unei afirmații a poetului Grigore Vieru :,,Trebuie să ai neapărat un copil în adâncul ființei tale, fără el n-ai făcut nimic “sau aceeași afirmație  în  versuri ,,iar lui/viața i-a dat/lucru care-i mai greu:/ să rămâi copil mereu”
           Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria, așa cum este oglindită în opera sa ,este una nevinovată.Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe,dar totodată simple.Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit,cel mai bucuros.omul este  copil ,iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare , de orice picătură de ploaie.Deseori poetul afirma că poezia pentru copii l-a salvat în vremurile tulburi ale vieții,iar creația lui a adus lumină și înțelepciune micilor cititori.Grigore Vieru aduce în literatură o deschidere sufletească extraordinară,un univers care e numai al copilăriei,un univers care e minune,e taină.
          În sprijinul acestei afirmații poetul așterne pe hârtie antologia de versuri adresate copiilor ,volumul ,,Albinuța” ,volum de o deosebită sensibilitate, dar și cu un profund mesaj patriotic.Iată un exemplu ,,Frumoasă e țara/când stai s-o privești,/Cu munte ,cu mare/Cu văi ca-n povești/dar și mai frumoasă-i /Când știi să citești”.
         Irina Petrașil ,în prefața culegerii,îl numește  pe Grigore  Vieru ,,poetul  lucrurilor simple și pure,al  începuturilor și permanențelor”. ,,Albinuța” este o carte ce se adresează copiilor basarabeni și autorul s-a străduit ,cu generozitate și modestie,să adune laolaltă tot ceea ce putea să servească recuperării demnității naționale prin intermediul scrisului latin și al literaturii române.Poezia ,,Graiul meu” exemplifică această idee :,,I-auzi ,tu, ce sunet/Plin de sărbătoare;/Parcă zboară-albine,/Parcă trec-izvoară./Graiul meu,graiul meu;/Pasăre măiastră!/Graiul meu,graiul meu;/Nemurirea noastră”,cu referire la frumusețea limbii,iar țara pentru poet este,,caldă ca și lacrima” în poezie ,,Există  o țară”: ,,Există o țară/Ca din povești,/Alta mai frumoasă/Nu mai întâlnești,/Există o țară,/A mea  mereu/Care îi place/Și lui Dumnezeu,/Țara mea,țara mea/Caldă ca și lacrima”.
         Dăruit și copiilor din România,volumul are o valoare de document sentimental.Cartea este un abecedar,un ghid de lectură, multe versuri fiind puse pe muzică pentru copiii mici.Fiecare  filă conține un elogiu al limbii române.Din poezia lui Grigore Vieru copiii află că trebuie să-și iubească țara nu pentru că este frumoasă,ci pentru că este a lor.Meșter neîntrecut al metaforei,poetul transmite micului cititor ideea de frumusețe a limbii materne.În acest sens aș exemplifica poezia ,,Frumoasă-i limba noastră”: ,, Pe ramul verde tace/O pasăre măiastră,/ Cu drag și cu mirare/Ascultă limba noastră./ De-ar spune și cuvinte/Când cântă la fereastră/   Ea le-ar lua,știu bine,/Din limba sfântă-a noastră.”
         Poezia ,,Mai avem este o îmbinare ,o împletire de frumusețe,bogăție și patriotism, vitejie, eroism: ,,Mai avem și un Ștefan, / Nu doar spice mari pe lan ,/Mai avem și Brâncoveni,/Nu doar vesele poieni,/ Și-un Mihai-pe cel Viteaz/Nu doar mere,nu doar praj./ Mai avem pe Iancu noi,/ Nu doar struguri dulci și moi./Mai avem și Mărășești,/ Nu doar jocuri și povești.”
         Această apropiere a poetului de micii cititori este una reușită,deoarece în spațiul imaculat al  poeziei pentru copii,poetul se regăsește pe sine,ea constituie pentru acesta ploaia curată care îl spală de colbul zilei,îl înseninează și îl întărește pentru plug.Acestă apropiere se realizează și pentru că,așa cum spune Mihai Cimpoi,poetul dispune de toate calitățile necesare în acest sens:,,bunătate,tact, inteligență, fantezie vie,dragoste față de toată ființa fragedă.”
         Prin intermediul metaforelor pe care le creează în poeziile sale,poetul explică copiilor o serie de realități,fenomene ale naturii,norme de conduită.De pildă,țurțurul  se topește pentru că este altceva decât o bomboană a soarelui din care acesta gustă cu plăcere când răsare în zilele friguroase de iarnă:,,Sub streașina saraiului / Stă bomboana soarelui / Stă-n amiază și  străluce…?/ -Dulce-i soare/ -Tare dulce!”De asemenea,soarele primăverii este comparat cu un ou de ciocârlie ,,Cald e soarele-n câmpie/Ca un ou de ciocârlie”,ori cu o pâine mare ce răsare pentru toți copiii lumii ,,Peste codrul meu străbun /Iese soarele cel bun ? Iese rumen peste mare / Peste văi și munți cu brume /Ca o pâine mare-mare / Peste toți copiii lumii.”
         Copiii vor accepta explicațiile poetului pentru că << ,,poetul are în  persoana copilului nu un învățăcel, căruia trebuie să-i dea sfaturi ,ci un convorbitor egal,pe care,ținând un ou găsit pe prag,nou ca roua și ,,cald ca gura mamei mele ,îl poate întreba ca pe un om care l-a citit pe Kant:,,Luri-la,lumină lină, /Ia ghiciți ce am în mână: / E rotund, alb ca o floare , /Nu e mare ,capăt n-are!”>>(M.Cimpoi,1983,p.8)
           Poetul reușește ,prin intermediul jocului , al metaforei și al personificării să ,,traducă” o complexă filozofie a vieții și a cunoașterii realității înconjurătoare pe înțelesul copiilor,urmând,așa cum afirmă criticul Mihai Cimpoi,filozifia lor elementară,care însă nu este mai puțin serioasă decât a maturilor.În acest sens,se poate afirma că poezia lui Grigore Vieru constituie,pentru multe generații,alături de cei șapte ani de-acasă,întâia și cea mai durabilă școală a adevăratelor valori, a omeniei și a bunului-simț.
          Instructiv este și jocul din poezia ,,Curcubeul” ,pe care cenzura a interzis-o întrezărind în ea culorile tricolorului românesc.Cei trei tovarăși de joacă-crețul,cârnul și pistruiatul-au dat curcubeul jos și l-au împărțit între ei,luându-și fiecare câte o culoare:primul- galbenul de soare ,al doilea- albastrul de cicoare ,iar al treilea a ales roșul.Mărul discordiei dintre cei trei ,,băieți nătăfleți”este al cui curcubeu e mai frumos,când,de fapt, niciunul din ei nu este posesorul curcubeului, ci doar  al unei singure culori.Morala pe care micuții o pot desprinde din această poezie este aceea că frumosul poate exista numai în unitate,nu și atunci când dezmembrezi unitatea lui.
             Versurile lui  Grigore Vieru au un profund rol pedagogic.Copilul este învățat să-și cinstească părinții,să-și iubească țara,plaiurile natale,să prețuiască limba care ,prin forța ei, aduce unitatea cu cei ce sunt și cu cei ce au fost…,,O mamă” ( ,,Mama coace pâine, /Soare în ferestre /Soarele e unul /Mama una este”. ,,Și pe deal,și pe vâlcele/ Zboară două rândunele, / Dar nu-s ele rândunele , /Ci-ale maicii mânuțele.// Când se duc pe dealul poamei, /Să săruți mâinele mamei. / Cine mâinele-i sărută , / Parcă merge și-i ajută”.)
             Poetul basarabean a iubit copilăria și  copiii .Într-unul din gândurile sale se poate observa credința sa privitoare la rolul copiilor și dorința de reîntoarcere la copilărie: ,,Când nu va mai fi zăpadă ,copiii vor face un om din iarbă ,cand nu va mai fi iarbă ,copiii vor face un om din pământ , când nu va mai fi nici pământ ,copiii vor face un om de piatră ,când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenușă se va profila pe cer-și nu vor mai fi nici copii atunci…”
             Poeziile pentru copii ale lui  Grigore Vieru au un vădit caracter educativ.Majoritatea lor dezvăluie capăcitățile de pedagog înnăscut ale artistului.Prin catrenele sale pe care copiii le pot memora cu ușurință datorită ludicului și muzicalității din ele,poetul sădește în  conștiința micilor cititori valori general-umane,respectul față de părinți ,dragoste pentru patrie și limba maternă.
             Este important că reușește să facă acest lucru fără a fi plictisitor ,ba chiar jucăuș și vesel, posedând o artă deosebită a laconicului , a concisului încărcat de semnificații profunde .Îi spune  micului cititor : ,,Mama ne mângâie, / Soarele lucește , /Soarele e unul ,/ Mama una este,”și aceste patru versuri ,care constituie o metaforă revelatoare ce plasează mama,ca simbol al genezei,în centrul existenței umane ,așa cum soarele este centrul universului și dătător de viață,vor înrădăcina în conștiința micuților această imagine a mamei-soare,imagine ce se va păstra ,peste ani,în dimensiunile subconștientului. Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.

Bibliografie:
1. Cimpoi, Mihai  Metafore asemenea pâinii, prefață la Vieru, Grigore Poezii, Editura  Literatura artistică, Chișinău, 1983
2.Vieru, Grigore  Scrieri alese, Editura Literatura artistică, Chișinău, 1984
3.Vieru, Grigore  Cel care sunt, Editura Literatura artistică, Chișinău, 1987
4.  Revista  Ȋnvăţământ Preşcolar, Bucureşti -  1995  LUMEA COPIILOR  Antologie de poezii pentru copii;
5. Editura Didactica şi Pedagogică, R.A. Bucureşti  1994  ALBINUŢA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu