Balan
Nușa, profesor înv. primar,grad didactic I,
Școala Gimnazială Nr.1 Albești
“Dacă n-ar fi iubirea m-aș teme de viață!”
Grigore Vieru (n. 14
februarie 1935, Pererîta, județul interbelic Hotin, Regatul României - d. 18
ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica
Moldova. În 1993 a fost
ales membru corespondent al Academiei Române.
A absolvit școala de 7 clase din satul
natal, în anul 1950, după care
urmează școala medie din orașul Lipcani, pe
care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student)
cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se
angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia
Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist",
actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu,
profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista
„Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din
Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea
Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei”
din satul Cociulia, raionul Cantemir.
Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul
poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță.
Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție
poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș
și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica
basarabeană postbelică.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în
cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu
redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu.
Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de
cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am
visat să trec Prutu”
La sfârșitul anilor '80,
Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe
versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a
românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări
Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a
XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca
limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de
circulație și a fost internat la Spitalul
de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu
politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală,
traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și
contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire. Accidentul
rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3
Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.
La volanul autoturismului se afla Gheorghe
Munteanu, artist
emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a
aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din
Chișinău, în urma
unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Opera
- 1957 - Alarma
(versuri pentru copii)
- 1958 - Muzicuțe
(versuri pentru copii)
- 1961 - Făt-Frumos
curcubeul și Bună ziua,
fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
- 1963 - Mulțumim
pentru pace (versuri) și Făgurași'
(versuri, povestiri și cântece).
- 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului
nepereche Mihai Eminescu.
- 1965 - Versuri
pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului
în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
- 1967 - Poezii
de seama voastră (editura „Lumina”)
- 1968 - Bărbații
Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae
Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația
scoasă.
- 1969 - Duminica
cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor
Vieru, o
carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice
grădiniță de copii.
- 1970 - Abecedarul
(editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon
Vangheli și
pictorul Igor Vieru)
- 1972 - Trei
iezi
- 1974 - Aproape
(versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
- 1975 - Mama
(editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
- 1976 - Un
verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se
decernează Premiul de Stat al
Republicii Moldova (1978).
- 1989 - Metafore
albastre - Сини метафори
- (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba
bulgară de
Ognean Stamboliev.
- 2010 - Mi-e
dor de piatră - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în bulgară și prefață de Ognean
Stamboliev - 100 poezii
Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui
Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine
crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece
pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era
colaborarea lui cu compozitoare Iulia
Țibulschi (culegeri "Soare, soare",
"Clopoțeii", "Stea-stea, logostea",
"Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.)
„ Grigore Vieru
a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru poet
dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa,prin frumosul
semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a
culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu
stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape,
fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai
istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi
că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fiii un poet ales.Aşa a fost
Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături
cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi deaceea merită cununa recunoştinţei
noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe
umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era
de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui
pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite
naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am
pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu
Grigore Vieru, cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe
generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei
de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l
aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi
noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le
creează şi le păstrează cu sfinţenie” (Zaltur Victoria).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu