SCRISOARE DOMNULUI GRIGORE VIERU


  

Autor-Petrea Cristina, învățător gradul I
Liceul”Mihail Sadoveanu”Borca Jud.Neamț

          Luminăția Ta și dragul inimilor noastre de români,
De pe pământul răzeșilor lui Ștefan cel Mare îți scriu, din Munții Neamțului,  pe unde răsuna oftatul dorului Domniei tale. Văile îți poartă ecoul poeziei ,,sub caldul sărut al luminii” (Aceasta pâine).
Că, de când te-ai ridicat la ceruri, noi toți ne-am găsit mai săraci și cu sufletul încărcat de cuvinte nespuse…Că doar Vrednicia ta putea să ne scape de durerea inimii și s-o prefacă în cântec.
Îmi închipui și văd printre lacrimi cum te vei fi întâlnit acolo, sus, cu măicuța Domniei tale și cum te va fi întrebat
,,Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.’’
Și să mai știi ca aici pe la noi nu-i pace și pâinea ni se amărăște de pizma cea dintre noi.Iar țara?nici nu-mi vine să mai spun…
,,Adevărat, adevărat :
Birui-va
Nu țara cu cele
Mai multe tancuri
Ci țara cu Cel
                          Mai mult Dumnezeu în ea.”
                                                     (Adevărat)
Inimoșia ta, dacă ai ști cum se tânguie sărmana limbă română…că au năpădit-o de-alde Y și de-alde W. Parcă am și uitat că
            ,,Dumnezeu prima oară
            Când a plâns printre astre,
            El a plâns peste țară
            Cu lacrima limbii noastre.
                        (Pentru ea)
Tot e bine că ne-ai lăsat traista dumitale cu leacuri pentru gând tulburat.Și ne mirăm până azi cum de ne-ai iubit pe fiecare, neștiindu-ne  și ne-ai sprijinit la șchiopătatul nădejdii.
            ,,Vine ziua aurindu-mi pâinea,
            Vine seara aromindu-mi vinul,
            Vine mama îndulcindu-mi gândul
                        (Patria)
            Și să mai știi despre noi că România este tot o țara plină de câmpii, munți, ape, cântece ,istorie și granițe, iar Basarabia este tot un copil înfășurat în sârmă ghimpată ,și că dreptate ai avut când ne-ai spus că Degeaba a venit libertatea dacă frații nu se cunosc între ei.
            Numai pruncii se veselesc și cântă cât Mama coace pâine, cântă soarelui ca-i domn frumos, cântă ploii binefăcătoare:
            ,,Ploaie, tu de unde știi/Să crești pâine pe câmpii?”(Ploaia)
Cam așa-i așezarea noastră de când ai plecat…iar la încheiere îți spunem că ni-i tot mai dor și-ți sărutăm umărul, fratele nostru întru iubire de neam, ș-apoi  ne mângâiem că te-ai dus ca o scrisoare a noastră către bunul Dumnezeu.
            P.S.Iar de-l vei întâlni pe domnul Eminescu ,să-i spui și lui că noi,dascălii, om păzi cât om putea scumpa noastră limbă românească.



  
Bibliografie
·         Vieru, Grigore- Mama ,Editura Lumina,1975
·         Vieru, Grigore-Aproape, Editura  Lumina,1974


                          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu